Arhivele lunare: Iunie 2012

Fotograful din mine

De doua zile a iesit la suprafata fotograful din mine. Habar nu aveam ca imi place fotografia. Pana mai ieri, cea mai profesionala scula, pe care o foloseam la diverse ocazii (adica din an in paste), a fost o rasnitza compacta pe care am dat vreo 60 de euroi acum 5 ani. Scula de scula adica :). Cunostintele mele in domeniu erau de genul ” apasa pe butonul ala mare de sus si fa odata poza aia!” :).  Ei bine, de alaltaieri, situatia s-a schimbat radical. In primul rand, dupa saptamani de „search” pe google de diverse pareri si opinii, am reusit sa ma decid ce aparat sa achizitionez. Oscilam intre un Nikon D5100 sau un D7000. Pana la urma, pe criteriul pretului, am ales D5100. L-am intors pe toate fetele, l-am tinut putin in mana (ca am vazut ca si asta este un criteriu: sa ti se potriveasca in mana :)) si am pus banul jos. Acuma, problema este ca are prea multe butoane si a trebuit sa incep sa ma informez care-i treaba cu ele. Alta dandana. Dupa vreo 5 ore de stat cu ochii in calculator, am aflat si care e treaba cu butoanele. Ei bine, greul acum a inceput pentru ca s-ar parea ca trebuie sa mai fac o facultate pentru a putea face o poza decenta. Exposure, Aperture, Shutter Speed, ISO, WB s.a. Woooow! Nefiind totusi chiar cel mai prost dintre pamanteni, le-am dat de cap si astora, in sensul ca acum am auzit de ele si am invatat si cam ce face fiecare. Acum sunt la stadiul de studiat si cum trebuiesc combinati respectivii parametri, adica mai e mult pana departe. Oricum, sper ca in viitorul apropiat, 1 an, 2 ani, max. 5ani, sa pot pune aici o poza decenta facuta in modul M (manual pentru profani :)).

Sper ca ma va tine mai mult de o saptamana microbul fotografiei ca daca nu, ar fi un capriciu cam scump :).

Etichetat , , ,

Incredibil

Este oficial! Tupeul in Romania a ajuns la cota de avarie. Lasand deoparte razboiul fatis ce se desfasoara intre „palate”, este incredibil ce pot face politicienii pentru a ne prosti in fata. Da, este adevarat ca Traian Basescu a folosit o informatie pe care o avea, cel mai probabil, de mult timp si a asteptat momentul prielnic pentru a-si decredibiliza adversarul . Da, este adevarat ca acelasi Traian Basescu este departe de a fi o persoana integra si ca a incercat sa ne prosteasca de multe ori si din pacate chiar a reusit de tot atatea ori. Asta nu scuza, insa, faptul ca lucrarea de doctorat a primului-ministru al Romaniei ESTE un plagiat. Eu unul nu mai am nici o indoiala in privinta acestui lucru si sper ca multa lume este sau va fi in asentimentul meu. Ce alta concluzie se mai poate trage cand insusi ministrul educatiei se duce la sedinta unde se analiza respectiva lucrare si incepe s-o scalde ba ca aia nu au dreptul sa-si dea cu parerea, ba ca institutia respectiva a fost desfiintata (in aceeasi zi!), ba ca e alba, ba ca e neagra. Au trecut, in graba, in subordinea lor, inclusiv Monitorul Oficial pentru a fi siguri ca orice idiotenie vor promulga va fi publicata in aceeasi zi. Toate astea s-au facut pe fata, fara nici macar o incercare timida de a-si masca in vreun fel intentiile, doar doar vom ramane noi, prostimea, cu ideea ca e vina lui Traian Basescu si ca, de fapt, Ponta e curat ca lacrima si nici usturoi n-a mancat nici gura nu-i miroase.

Cam asta a fost cariera politica a lui Victor Ponta, a inceput bine si a terminat-o prost. Din momentul de fata, orice ar face sau ar zice, lumea se va uita la el avand in gand evenimentele din aceste zile. Prea putin ma mai intereseaza ce va zice comisia, asta de acum sau alta, concluzia este una singura: la un asemenea nivel, nu au ce cauta niste unii cu apucaturi de loaze cu studii de postliceala dar cu pretentii de doctori!!

 

Hai cu primenirea!!

Etichetat , , , , ,

„Prieteni”

O intamplare petrecuta zilele trecute mi-a reamintit cat de ciudati pot fi unii oameni. Ca sa incep cu inceputul, un asa zis prieten al meu, cu care nu mai tinusem legatura de vreo 8 ani, de la terminarea liceului, m-a invitat, acum vreo 4 ani, la nunta sa. M-am dus bucuros, mai ales ca stiam ca voi reintalni multi dintre fostii colegi. Toate bune si frumoase, peste un alt an de zile respectivul ma suna iar, de data aceasta ca sa ma invite la botezul primului sau copil. Din nou, m-am dus la petrecere, chiar daca in perioada aceea aveam deja programata o vacanta la care am renuntat pana la urma, in ideea ca nu se cade sa refuz un fost coleg. Surpriza insa, a venit acum vreo 2 saptamani, cand sunt sunat din nou de „prietenul” meu care ma invita la botezul celui de-al doilea copil. Ii confirm prezenta dar ghinionul face ca, fix cu doua zile inainte de petrecere, tatal meu sa se interneze in spital, la Bucuresti, iar maica-mea sa decida sa-i faca o vizita in chiar ziua botezului. Initial, nefiind ceva grav, am zis ca, in conditiile date, ma voi prezenta totusi la petrecere, dar, dupa ce m-am gandit mai bine, am decis sa ma duc si eu cu maica-mea, in vizita la spital. Ca sa nu fiu interpretat gresit, sa nu creada ca nu am vrut sa ma mai duc si ca sa-si poata face cum trebuie aranjarea meselor, decid sa-l anunt pe „prieten” de cele intamplate. Reactia lui m-a lasat masca : ” Pai bine dom´le, acum imi zici?” si-mi inchide telefonul in nas. Nu tu pareri de rau pentru cele petrecute tatalui meu, nu tu intelegere, o reactie care m-a facut sa regret ca nu l-am refuzat si in primele ocazii. Mai mult decat atat, la vreo 3 zile dupa, dam nas in nas, din intamplare, pe strada. Primul meu impuls a fost sa incerc sa-i explic, din nou, ce se intamplase, crezand ca nu intelesese ce i-am spus la telefon. Inca o data, reactia lui m-a facut sa-mi para rau ca nu l-am injurat in loc sa incerc sa-i explic. Foarte arogant si cu o mina suparata imi spune ” Stai dom´le linistit, ti-am reprosat eu ceva?” si se intoarce si isi vede de drum :).

Cu asemenea „prieteni”, cine mai are nevoie de dusmani? 🙂

 

Etichetat , , , ,

Un ochi rade, altul plange

Ziua de ieri a fost o mana cereasca pentru toata presa romaneasca. Sa relatezi in aceeasi zi despre condamnarea la inchisoare a unui fost prim-ministru si dupa aceea despre tentativa de suicid a aceluiasi personaj, mai rar pe meleagurile dambovitene.

In primul rand imi voi da cu parerea despre condamnare. Faptul ca, in sfarsit, un demnitar de rang inalt, este gasit vinovat de toate instantele posibile si primeste o condamnare cu executare, este un lucru foarte bun, pentru ca doar asa mai pot fi infranate pornirile infractionale ale majoritatii politicienilor romani. Ideea ca nimeni nu este mai presus de lege trebuie sa le intre odata si odata in cap „alesilor” nostri. Masura in sine este doar una compensatorie deoarece sunt sigur ca puteau fi gasite multe alte fapte ale lui A. Nastase, mult mai grave si automat, mult mai aspru pedepsite de lege. Cazul „matusa Tamara” a fost cazul clasic de coruptie, neputandu-se justifica o suma mare de bani care a parvenit familiei Nastase, din surse obscure, si totusi, acolo, nu s-a putut obtine o condamnare. Din acest motiv, inculpatul ar trebui sa rada cu un ochi si sa planga cu celalalt.

Referitor la tentativa de suicid, cred ca, daca ar fi vrut intr-adevar sa-si ia viata, Nastase a avut 4 ore la dispozitie si totusi, a ales sa o faca exact in momentul in care era inconjurat de diverse persoane si a putut fi impiedicat. Seamana mai mult cu tentativele celor care se urca pe un bloc si ameninta ca se arunca in gol si in majoritatea cazurilor coboara de acolo de buna voie. Un psiholog ar spune ca a fost, mai degraba, un gest de atragere a atentiei, de victimizare, decat o tentativa reala de suicid.

Bineinteles ca, intr-un astfel de caz, nu puteau sa nu apara si talibanii care vocifereaza ca este vina lui Basescu, ca un om nevinovat a fost impins la un gest disperat, s.a.m.d., uitand sau nevrand sa recunoasca faptul ca pedeapsa este una destul de blanda in conditiile in care au fost condamnati la 6-7 ani de inchisoare oameni care au furat efectiv de foame.

Later edit: Masura tupeului maxim: I. Iliescu „Daca eram presedinte, il gratiam pe A. Nastase” . Acesti oameni conduc tara in acest moment!!. Nasol moment.

Etichetat , ,

Si totusi se poate

Ieri am avut o surpriza f. placuta, cand, prin periplul meu pe la biroul unei primarii unde trebuia sa obtin o autorizatie, am intalnit cea mai politicoasa si mai bine informata functionara publica din Romanica. Fara nici o exagerare, probabil ca-i fatase catelul sau asa ceva, cert este ca am iesit uluit din biroul ei. Deci se poate!! Pe langa asta, nu tu coada, nu tu nervi, nu tu xerox-uri. Asta mi-a adus aminte ca niciodata nu se poate face o generalizare fara riscul de a gresi (apropos de articolul de aici).

P.S.: Sper sa nu fi cobit pentru ca si astazi am treaba la acelasi birou si, mai mult ca sigur, nu voi mai ajunge in fata aceleiasi persoane. 🙂

Later edit: Am fost iar acolo. Doar cu o floare nu se face niciodata primavara 🙂 🙂 :).

Etichetat , , , ,

BAC 1998 vs. BAC 2012

Ca si elev de liceu, nu am excelat niciodata in vreun domeniu, exceptie facand limbile straine si cam atat. Cu toate acestea, cand a venit vremea sa dau bac-ul, am fost nevoit sa tocesc o multime de carti, din scoarta in scoarta. Pe vremea aceea nu erau camere de luat vederi insa, cel putin la liceul la care am invatat eu, era de notorietate fapul ca, daca esti prins cu copiute sau tragand cu ochiul la vecini, esti expulzat imediat din examen. Iar profesorii chiar isi dadeau interesul in a-i prinde pe „infractori” :). De asemenea, daca reuseai sa iei bac-ul, imediat dupa aceea venea o noua runda de invatat, de data aceasta pentru examenul de admitere la facultate. Daca m-ar fi intrebat cineva, pe atunci, cum mi se pare sistemul de invatamant, as fi raspuns ca mi se pare foarte dificil. Dar, daca stau acum sa ma gandesc mai bine, aceea era de fapt normalitatea. Fiecare examen era ca o sita al carei rol era de a cerne fiecare elev in functie de capacitatea lui. Erai bine pregatit, iti desavarseai studiile pana la nivel de doctorat. Erai nepregatit, ramaneai doar cu liceul si iti cautai un loc de munca adecvat.

Mai nou, normalitatea a fost rastalmacita pana s-a ajuns la situatii precum cea de anul trecut cand s-a vazut care este nivelul real de pregatire al noilor generatii. Eliminarea examenului la facultate mi se pare cea mai mare prostie posibila care nu numai ca nu ajuta pe nimeni ci, din contra, face ca piata muncii sa fie suprasaturata de someri cu „studii superioare”. Ideea in sine a fost aceea de a ajuta sa supravietuiasca diversele universitati particulare insa, asta s-a facut pe spinarea unor generatii intregi. Ce motivatie mai pot avea, elevii, sa invete,  cand sunt constienti ca, si fara sa citeasca un singur curs, pot obtine o diploma de licenta, master si chiar doctorat?

Eu cred ca anul trecut s-a facut singura incercare adevarata de a pune invatamantul romanesc inapoi pe cursul normalitatii. Decizia de a introduce camere de luat vederi in toate salile de examen a fost o incercare de a oferi elevilor, din nou, o motivatie (fie ea si punitiva) pentru a invata pe bune. Atunci cand este in joc viitorul unor generatii, argumentele de tipul ” a fost o masura prea drastica menita sa-i distruga pe bietii copii” devin puerile si pot fi exprimate doar de niste retardati. Din pacate, s-ar parea ca tara noastra nu duce lipsa de retardati daca e sa ma iau dupa modul in care a fost intampinata respectiva masura de catre publicul larg.

Sunt de acord ca, invatamantul romanesc, are si diverse alte lacune precum profesori nepregatiti,  faptul ca se pune mult prea mult accent pe teorie si toceala in dauna practicii, o programa f. stufoasa, etc., insa de undeva trebuia inceput. Poate ca, in felul acesta, vor disparea si profesorii care obtin note de 2 si 3 la examenele de titularizare, pentru ca si aceia sunt tot produsele unui sistem viciat in care examenele sunt eliminate rand pe rand.

Etichetat , , , , ,

Marea migratie continua

Dupa cum spuneam si alta data, migratia  mi se pare  cel mai sfidator fenomen ce are loc in politica damboviteana. Ma refer aici la numeroasele cazuri de dezertare dintr-un partid aflat in picaj pentru a trece la altul care, coincidenta, tocmai a castigat alegerile. Spuneam atunci ca, in felul acesta, „alesii” nu fac altceva decat sa se pise pe voturile noastre. Nu mai conteaza cum ai votat, negativ sau pozitiv, intotdeauna poti avea surpriza ca cel impotriva caruia  ai aplicat stampila sa treaca bine merci in tabara celor pentru care ai votat tu. Ultimul exemplu de acest fel s-a petrecut in dimineata aceasta cand toate ziarele si site-urile au bagat breaking-news cu „Sorina Placinta a demisionat din PDL si a trecut la PNL”. Bineinteles ca, daca o intrebam pe d-na in cauza care sunt motivele deciziei sale, vom primi raspunsul standard: ” Eu, ca o persoana integra ce sunt, ma gandesc intotdeauna la interesele celor ce m-au votat si consider ca partidul din care tocmai am plecat s-a indepartat de la acest deziderat al meu”. In traducere, „Am un baietel  anchetat pentru tentativa de omor, si sunt constienta ca, ramanerea mea in PDL dupa dezastrul de la alegerile locale, ar insemna ca in toamna sa nu mai prind un loc eligibil pe listele Senatului si nu se stie cum ar putea sa reactioneze justitia. Doamne fereste de vreo condamnare!” sau „Am foarte multe afaceri cu statul si ramanerea mea intr-un partid de opozitie ar insemna sa fiu nevoita sa muncesc cinstit si sa particip ca fraiera la licitatii aranjate si sa nu castig. Ce cosmar!”. Cazurile ca acesta sunt dovada clara ca toti au cozile imbarligate, ca se balacaresc pe la TV si dupa aceea ies impreuna la cafea ca s-o puna de o combinatie. As vrea sa stiu si eu de ce un partid ca PNL-ul, de la care multi romani asteapta o schimbare in bine, ar vrea sa primeasca un traseist politic din vechiul regim, in actualele conditii cand nu se mai pune problema unei majoritati in Parlament. Oare pentru ca orice potential sponsor la partid este bine venit?! Sau pentru ca, in cazul ruperii USL, sa-si asigure un numar confortabil de parlamentari?! Oricum ar fi, eu unul am votat USL (adica impotriva PDL) duminica, insa promit ca, in toamna, voi vota PP DD ca sa fie circul complet.

P.S.: Deja nu mi se mai pare imposibil nici ca Traian Basescu, odata incheiat mandatul sau, sa anunte senin ca PDL-ul nu mai este pe gustul lui si ca trece la PSD sau PNL sau, de ce nu, chiar la PC.

Later edit: spre mirarea mea, s-ar parea ca baronul de VN, Marian Oprisan si Ludovic Orban au declarat ca nu o vor sprijini niciodata pe Placinta. O reactie normala pana la urma, sa nu vrei sa pupi acolo unde ai scuipat atatia ani de zile.

 

Etichetat , , , ,

Californication

Stiu ca in cazul de fata sunt defazat tare, insa nu pot sa nu vorbesc despre un  SUPER  serial de comedie. M-am apucat sa-l urmaresc pe net, prima data acum vreun an. Dupa ce am urmarit primele doua episoade, m-am  plictisit si am crezut ca este vorba despre un omagiu adus  vreunui playboy hollywoodian. In concluzie, am pus pauza si nu m-am mai uitat pana acum o luna cand, discutand cu niste prieteni, am inteles de la ei ca e musai sa-l vad pana la capat. Zis si facut, in maxim doua saptamani, cate 2-3 episoade pe zi, am ajuns in punctul in care m-am intrebat „Gata, deja s-a terminat? Sper sa continue cu un nou sezon :)”. Trebuie sa recunosc, inca o data, ca prima impresie nu este intotdeauna cea corecta. Super scenariu iar Duchovny face un rol de zile mari care i se potriveste mult mai bine decat cel din” X Files”. Sunt doua aspecte care fac din Californication un serial savuros. Primul, aspectul tabloid si comic, ne prezinta viata din spatele ecranului a diversi idoli ai tinerei generatii si ni-i prezinta asa cum sunt ei, cu diverse probleme la mansarda, dornici sa aiba succes indiferent prin orice mijloace. Al doilea, mult mai profund, este efectul pe care il are o viata dezorganizata si plina de excese asupra fericirii unei familii. Ca un minus, remarc abundenta de scene erotice care puteau sa lipseasca fara nici un fel de probleme insa, cred ca in felul acesta, producatorii au dorit sa-si asigure si publicul aferent. Recomand tuturor barbatilor, mai putin femeilor :), deoarece trebuie sa recunosc ca, in lipsa misoginismului, nu ar fi fost atat de reusit.

Etichetat , , ,

Cum am vazut eu alegerile

Fara sa vreau, am fost si eu, mai mult sau mai putin, implicat in alegerile ce tocmai au trecut. Nu direct, ci prin intermediul unor amici, cunoscuti sau clienti. Impresia mea este ca a fost un dezastru anuntat pentru noi, spectatorii. Am cunoscut un preot cu aspiratii politice care a afirmat sus si tare, off the record bineinteles :), ca in cazul in care va castiga va face totul intru prosperitatea proprie, am cunoscut un interlop care, de asemenea, a afirmat ca, in eventualitatea unui succes, va avea el grija de cativa incomozi si am cunoscut si un PP DD-ist care mi-a spus raspicat ca il doare in cur de Dan Diaconescu si ca va trece imediat in alt partid odata ce va castiga. Pe de alta parte, i-am cunoscut si pe cei ce au stat in spatele celor sus-mentionati, pe finantatori adicatelea. In cazul lor, situatia era si mai clara, fiecare isi facea planurile post alegeri, veritabile planuri de afaceri. Deja se gandeau ca vor trece de la comertul cu guma Orbit si chiloti de dama la „constructii” de autostrazi si  plantari de panselutze :). Partea buna este ca toti acestia au pierdut alegerile in corpore, partea proasta este ca au castigat altii croiti pe acelasi calapod.

Etichetat ,

Alegeri locale

Si au mai trecut niste alegeri. Nu cred ca se mai astepta nimeni la vreo minune in privinta PDL. Strategia lor politica din ultimii 2 ani de zile a fost aceea a unui kamikaze si isi merita pe deplin soarta. Din pacate, faptul ca iar s-a dat un vot impotriva cuiva si nu pentru cineva, va da puterea pe mana altor incompetenti care, imbatati de actualul succes nemeritat, vor gandi si ei ca 4 ani sunt de ajuns pentru a se asigura financiar pe ei si familiile lor pentru mai multe generatii de acum incolo.Dupa aceea, ei oricum stiu ca nu-i va deranja nimeni cu intrebari nesimtite de genul „Dar cum te-ai imbogatit in 4 ani cat altii in 4ooo de ani?”.

Iar noi, ca intotdeauna, vom astepta alti 4 ani sa ne vina randul sa punem din nou stampila impotriva unora si nu pentru cineva in care chiar credem. Cine a zis ca politica e o curva cred ca a vrut sa fie amabil, e mult mai mult de atat!

Etichetat , , , ,