Arhive pe categorii: ASA NU!

Spui solcanu…..si tragi apa!

Am vazut si eu, zilele trecute, articolele legate de discursul aberant de pe Facebook al „marelui om de presa”, Solcanu Mircea. Ceva legat de copilul omorat de caini, despre familia acestuia si despre cel de-al doilea copil, cum ca ar fi bine sa moara si acesta…wtf!. Mi s-a parut mult prea aberant ca sa fie adevarat  si am trecut mai departe.  Astazi constat insa ca respectivul chiar a scris acel text.Vad ca au aparut reactii, m-am uitat si pe la Cabral.ro prin blog poate spune el ca a fost doar o gluma, o farsa, ceva si…..nimic. Deci chiar e reala treaba! Pai atunci…. e naspa rau (ca sa citez din clasicii inca in viata).

Cum poti tu, mancator de rahat care, in C.V.-ul personal la rubrica „talente/aptitudini”, poti mentiona doar dosniac, bulangiu s.a.m.d. (pentru ca alt „talent” chiar nu ai), sa judeci niste oameni care au trecut printr-o asemenea drama? Spui ca stau prea mult pe la televiziuni?! Pai cum altfel ar putea oamenii aia sa schimbe ceva in societatea asta bolnava in care traim, jigodie paduchioasa?! Ca de altfel, voi astia, iubitorii de baietei si de animalutze iesiti la TV si daca va injura unul pe strada si va simtiti ofensati. Dar de ce nu te-ai plans de tine, ca ai profitat de faptul ca te-ai operat pe creier sau la cur (ca tot aia e, in cazul tau) ca sa mai apara cateva titluri cu tine si sa mai apari si tu prin cateva platouri TV, atunci cum a fost?! Pai, nu era mai corect sa mori tu atunci ca sa ne scutesti de stresul de a mai auzi de numele tau, mai infectule??!! Iubesti animalele?!?! Ia-ti un sarpe boa si umbla cu el in gaoaza, poate atunci o sa fii mai satisfacut si n-o sa mai ai iesiri de femeie la menopauza.

Etichetat , , ,

Asa NU – dealerii Skoda

Se iau doua premise:

1. Germanii lucreaza cu precizia unui ceas elvetian si cu seriozitatea unui calugar budist.

2. Orice concept bun adus din afara in Romania va fi transformat intr-un concept balcanic, adica prost facut.

Acum se combina cele doua premise si ajungem la dealerii Skoda din Romanica. Despre masina in sine am numai cuvinte de lauda, dupa parerea mea avand cel mai bun raport pret/calitate de pe piata. Despre dealeri insa, cred ca supravietuiesc doar pentru ca vand un produs bun si nu pentru ca stiu sa-si vanda marfa. Daca ar fi fost sa vanda asigurari de viata, ar fi dat faliment foarte rapid.

Zilele trecute am constatat ca sunt foarte aproape de 45.000 km cu Octavia al carei posesor sunt. Pun mana pe telefon, sun la dealerul din Constanta unde am facut si primele doua revizii si incerc sa fac o programare. Raspunsul? Veniti cu masina peste doua saptamani! Ma dezmeticesc cu greu si intreb daca nu se poate mai repede, in conditiile in care mai am si eu de facut niste drumuri si as depasi cu mult nr. de km. in doua saptamani. Cu o calmitate vecina cu indiferenta mi se raspunde ca nu, nu se poate mai devreme. Zic ok, intreb cat o sa ma coste (500 ron) si confirm pentru data respectiva. Intre timp, pentru ca aveam de facut un drum la Bucuresti zic sa incerc si la Porsche Bucuresti, poate am mai mult noroc acolo. Imi raspunde o tipa care imi spune, foarte amabila, ca pot fi programat oricand doresc incepand cu a doua zi, imi explica in amanunt in ce consta revizia si imi ofera si niste vouchere de taxi pentru cat va fi masina in service. Suna prea frumos ca sa fie adevarat, asa ca, inainte de a incheia convorbirea, intreb si cat o sa ma coste. Un fleac, 1100 ron! Stiam de mult ca Bucurestiul nu e un oras ieftin, dar chiar sa ceri mai mult decat dublu fata de concurenta si totusi sa ai clienti, este o minune. Am renuntat si la varianta aceasta si m-am pus pe asteptat cele doua saptamani!

As mai avea de zis si altele, chiar mai nasoale si despre dealerii Renault si Ford din Romania insa ma limitez sa revin la premisele de la care am pornit. Un neamt ajuns in Romania va incepe sa intarzie la intalniri intr-un timp foarte scurt!!

 

Etichetat , ,

Asa NU!

Astazi as fi vrut sa scriu despre cu totul altceva, insa, sunt nevoit sa scriu un alt articol din categoria ASA NU.  Castigatorul la puncte pe ziua de astazi si nu numai, este furnizorul de telefonie mobila si date, ORANGE.

Sunt clientul lor de ceva timp (aprox. 5 ani) si mai mult decat atat, sunt unul dintre clientii lor buni, in sensul ca valoarea facturilor lunare sare binisor peste media obisnuita iar platile se fac intotdeauna in termenul de scadenta, foarte rar existand depasiri ale acestui termen, si acelea de cateva zile. Ei bine, chiar si asa, cu toata vrajeala lor ca sunt printre beneficiarii exclusivi ai numarului dedicat 456, sa ajungi sa vorbesti cu un teleoperator de-al lor, e o adevarata aventura.

Aseara am constatat ca nu-mi mai functioneaza internetul mobil, mesajul de intampinare fiind „sim error”. Ok zic, astept pana maine poate isi revine. Dimineata, deschid laptop-ul, acelasi mesaj de intampinare. Am dat restart, am scos si reintrodus sim-ul din stick de cateva ori, nici un rezultat. Ce e de facut?! Pai, logic ar fi sa pot suna la ei sa le comunic problema intampinata si sa primesc un sfat profesionist. Primul pas, caut pe google un nr. de telefon de la Orange Shop-ul unde am incheiat contractul, in ideea ca asa voi putea vorbi cu o persoana care ma cunoaste bine ca si client. Ti-ai gasit!  In tot internetul asta mare, am gasit magazinul cu pricina, cu localizare, cu poze, cu program de lucru dar, fara nici un nr. de telefon de contact! Urmatorul pas, bineinteles, ma apuc sa sun la mult laudatul „serviciu clienti speciali”, 456 adica. Dupa ce stau 10 min. sa ascult un robot cum repeta 5 propozitii standard, ma gandesc ” Pai bun, da´ ce s-a intamplat cu varianta „daca vreti sa vorbiti cu un consultant press ….””? Nu dau de ea si pace! La ora la care scriu acest post, s-au facut deja vreo 12 ore de cand nu beneficiez de un serviciu pentru care platesc, si nici nu se intrevede vreo solutie ca sa pot sta de vorba cu cineva de la ei. Probabil ca o sa trebuiasca sa ma duc personal la Orange shop-ul respectiv, lucru care mi s-ar parea o prostie in secolul comunicatiilor rapide si mai ales cand este vorba de o companie care fix cu asta se ocupa: telecomunicatii!! 🙂

Este exact ca vorba aceea cu „pantofarul are intotdeauna pantofii gauriti”!

ASA NU!!!!!!

P.S.: Mai mult ca sigur, indiferent de cum imi voi solutiona problema, voi schimba si operatorul!

Etichetat , ,

Gogu-san mistery shopper

Legat de persoana mea, am spus in primele postari ca am locuit aproape 4 ani de zile in afara tarii. Datorita acestui fapt, la intoarcerea in tara, am inceput sa vedem (eu si gogu-sana) anumite lucruri in felul in care le-ar vedea si un turist strain ratacit pe meleagurile noastre. Exemplul cel mai graitor este cel al modului de comportament al personalului angajat in diverse magazine, hoteluri, restaurante, baruri, etc. Daca, in afara, zicala „clientul nostru, stapanul nostru” functioneaza f. bine in majoritatea cazurilor (nu pot sa spun in toate deoarece am intalnit si acolo exceptii, putine ce-i drept), la noi s-ar parea ca mai avem mult pana departe. Mie unul, imi place mult sa merg la cumparaturi, indiferent ca merg sa cumpar o legatura de marar, „tzoale” sau un televizor. De multe ori, gogu-sana imi spune ca, din punctul acesta de vedere, sunt sotul perfect, ea nefiind tocmai adepta plimbarilor de cateva ore prin piata, supermarket sau mall si asa se face ca, atunci cand este vorba de cumparat ceva, ma prezint bucuros la datorie si o las pe ea sa faca altceva in timpul acela. Toate bune si frumoase, merg, ma uit, compar, aleg ceea ce-mi place si ma prezint frumos la casa cu portofelul in mana. Ei bine, aici, de multe ori, mi se rupe filmul. Urasc delasarea si nesimtirea unora care, desi stiu ca isi incaseaza salariul de pe urma celor ca tine, aleg sa te trateze ca si cum ti-ar face un serviciu ca te lasa sa cumperi de la ei. Mi s-a intamplat de multe ori  sa cumpar un bun sau un serviciu pe criteriul unei bune serviri si de multe alte ori sa renunt la a mai cumpara ceva tocmai pentru ca respectivul vanzator/angajat a dat dovada de  nesimtire sau delasare. Din acest motiv, am decis ca, incepand de astazi, sa inaugurez o rubrica in care sa povestesc experientele neplacute intampinate de mine in diverse locuri, in speranta ca, in cativa ani vor ajunge sa citeasca acest blog si cativa dintre cei vizati si sa incerce sa schimbe ceva in bine. Probabil ca este un deziderat greu de atins insa, asa, voi fi impacat cu mine insumi ca macar am incercat. Rubrica se va numi „ASA NU” si voi incepe cu exemplul magazinului Massimo Dutti din Maritimo Shopping Center din Constanta.

Acum cateva zile, in week-end mai exact, am mers acolo in cautarea unui sacou. Ne-am uitat putin prin magazin, am probat vreo doua modele, nimic deosebit si eram pe punctul de a iesi cand mi-au cazut ochii pe un model interesant aflat pe un manechin. Am asteptat aproape 5 minute sa ne bage cineva in seama si, intr-un final, si-a „facut mila” de noi o d-ra cu o mutra acra de ziceai ca tocmai ce inghitise un kil de grapefruit. Am intrebat-o daca as putea proba modelul respectiv si mi-a raspuns foarte sec ca nu, ca acela este singurul care i-a mai ramas si nu poate sa umble la el. Am inteles, stiam deja ca asta este politica multor magazine dar, pentru ca parea a fi un model deosebit am zis sa incerc si sa intreb daca si cand as putea, totusi, sa-l probez. Cu aceeasi mutra acra, d-ra mi-a raspuns ca, daca sunt chiar atat de interesat doar de modelul acela sa mai incerc peste vreo doua, trei saptamani. A accentuat destul de apasat partea cu DACA SUNT CHIAR ATAT DE INTERESAT DE MODELUL ACELA incat mi-am dat seama ca facea misto de mine, crezand probabil, in mintea ei, ca suntem  in cautarea unui motiv de a nu cumpara altceva. Mi-a taiat imediat cheful de a mai zabovi pe acolo si am iesit spunandu-i lu´ gogu-sana ca respectiva face misto de noi pe banii nostri. Desi sunt constient ca respectiva este doar o angajata ce nu va face multi purici pe acolo, ca probabil avea o zi mai proasta s.a.m.d., cert este ca voi mai merge in acel magazin peste vreo cativa ani, probabil. Culmea este ca, m-as fi asteptat la astfel de lucruri intr-un magazinas de cartier, la vreo taraba din piata si nu la un magazin in care pretul unui sacou pleaca de la 700 de lei in sus!

Etichetat , , ,